Când mă întreabă cineva părerea mea despre Vietnam, sincer nu prea știu de la ce să încep: natură? munți? cultură? mâncareee? Îmi place toootul....
Munții glorioși din nordul Vietnamului și-au pus amprenta asupra mea așa cum nu au făcut-o nici măcar munții Georgiei, aceștia ocupând primul loc în sub-conștientul meu mulți ani la rând.
Am hoinărit prin aceste fortărețe naturale împreună cu iubitul meu având doar o motocicleta timp de 3 săptămâni, iar pe lângă respectul pe care-l impuneau datorită înălțimii lor imposibil de cucerit în totalitate, m-au cucerit prin ecoul pasului uman pe care l-am simțit acolo.
În nordul muntos a Vietnamului locuiesc în jur de 20-30 de grupuri etnice distincte, având propriile lor culturi, tradiții și limbă. Am fost surprinsă să aflu cât de deconectate sunt aceste minorități etnice de restul populației și cum își păstrează identitatea culturală într-un mod atât de profund și astăzi. Tind să cred că această identitate a rămas neschimbată în primul rând pentru că majoritatea celor de acolo sunt izolați la propriu – ei nu vorbesc limba de stat, nu au fost niciodată în alte părți a țării, nu au acces la un sistem medical, nici măcar electricitate și trăiesc după cu totul alte reguli.
Fiecare sat pare să fie o lume în sine, cu propria sa unicitate și frumusețe. În plus, aceste comunități au fost și sunt adesea marginalizate din punct de vedere socio-economic și politic, ceea ce contribuie la separarea lor de restul țării. Chiar dacă guvernul încearcă să soluționeze aceste nedreptăți în ultimii ani, lucrurile se mișcă destul de încet. De-asemenea zonele montane au terenuri destul de dificile ceea ce ne-a făcut să nu ne dorim să închiriem o mașină, ci o motocicletă de munte doar pentru a putea străbate cu ușurință cele mai îndepărtate zone rurale.
Comunitățile sunt mici, a câte 5-10 case fiecare, construite din piatră și lemn, iar fiecare sat se află la zeci de km distanță unul de altul. Nu voi uita niciodată imaginile cu femeile de pe margine de munte care își cărau în spate atât copiii, cât și sacii cu plante medicinale și altele de-ale gurii. Acele femei erau de fapt de multe ori niște fete foarte tinere, eram sigură la început că sunt surorile mai mari, diferența de vârstă și cum arătau fizic nefiind foarte mare. Aflasem ulterior de la un ghid local că aceste fetițe sunt de fapt mame și acestea nu își cară frații, ci proprii lor copii. Tot acest ghid ne-a povestit că majoritatea minorităților etnice se căsătoresc la vârsta de 15-16 ani (atât fetele cât și băieții) doar pentru a reuși să facă cât mai mulți copiii întrucât statul le oferă bucăți de pământ în dependență de numărul de copiii pe care îl au. Da, aceste sisteme și lumi încă există în anul 2023.
Ne mai vorbind de faptul că, geografic vorbind, acești oameni nu au cum să își trimită copiii la școli și grădinițe. Și chiar dacă ar putea, educația în Vietnam nu este gratuită, astfel ar fi imposibil din punct de vedere financiar ca aceste familii să își poată permite cel puțin o formare educațională de bază. M-au întristat aceste detalii și încă mă gândesc la viața acestor oameni, în special când uit să fiu recunoscătoare pentru țara în care m-am născut și pentru tot a ajuns să îmi ofere.
Această izolare de tot ce înseamnă societate și modernism vine la pachet și cu o lipsă a lucrurilor materiale de bază în viața unui om. Din fericire, la capitol haine au găsit modalități să se descurce, în același timp și păstrându-și elementele tradiționale a patrimoniului lor cultural (elementele fiind diferite de la etnie la etnie).
Materialul cel mai comun folosit pentru confecționarea textilelor este cânepa. Aproape fiecare casă pe lângă care am trecut avea câte 1-2 terenuri de cânepă și am avut norocul să surprindem câteva grupuri de femei în timp ce recoltau și decorticau fibrele plantelor ajunse la maturitate. Din păcate nu ne-am putut înțelege cu ele din punct de vedere lingvistic, ne doream să ne povestească cum are loc tot procesul, dar ulterior ne-am întâlnit cu un alt ghid și acesta ne-a povestit cum decurge totul.
Practic după ce planta se recoltează, tulpina acesteia se lasă să se usuce, iar mai apoi cu un ciocan se lovește puternic pentru a separa fibrele de restul plantei. Aceste fibre ajung mai apoi să fie filate și torsate (am întâlnit și câteva femei în timp ce torceau), iar după această torsada e folosită pentru a țese manual materialul în sine. M-am simțit într-o mașină a timpului și toate imaginile cu bunicuțe torcând pe care le vedeam în cărțile de povești devenise realitate. Pe lângă confecționarea hainelor, femeile nordului sunt foarte iscusite în a broda și vopsi natural materialele, folosind tehnici transmise de-a lungul generațiilor. Tot în zonele izolate se mai practică și trocul, cea mai primitivă formă a comerțului. Practic oamenii fac schimb de bunuri sau servicii pentru a obține haine, produse agricole sau servicii de genul aratului sau trasul la plug.
Recunosc că am trăit o luptă interioară timp de 3 săptămâni aflându-mă acolo, o parte din mine își dorea ca acele minorități să poată avea acces la drepturile de bază a unui om (educație, medicină sau electricitate cel puțin), dar cealaltă parte din mine se bucura pentru tradițiile ancestrale pe care reușesc să le păstreze și libertatea deplină pe care o trăiesc aceștia. Îmi imaginam acei munții înălțători ca fiind niște gardieni care protejează comunitățile de tot ce înseamnă tehnologie, poluare, graba urbană și ritmul alert a vieții moderne. O libertate și o deconectare pe care nu cred că o vom trăi vreodată ca și societate, dar pe care mă bucur că am simțit-o câtuși de puțin.
E de la sine înțeles că natura e ruptă din poveste și că mă voi întoarce în părțile alea de fiecare dată când voi avea ocazia. Chiar dacă noi am mers pe niște trasee mai puțin cunoscute și accesul la unele dintre ele era posibil doar cu motocicleta, există și multe rute pe care le poți face cu mașina. Câteva dintre ele ar fi regiunea Sapa sau/și Ha Giang, un circuit pe care îl poți face ușor datorită infrastructurii bine gândită și conectată cu alte sate mai mici din zonă, de-asemenea drumurile sunt renovate recent.
Găsești aici mai multe idei de itinerarii din Vietnam și echipa Asia bymyself te poate ajuta în crearea unui traseu personalizat în cele mai mici detalii, așa încât să te puteți bucura liniștit de această zona așa cum se cuvine!