Șase lucruri pe care le-am învățat de la thailandezi

Am petrecut câteva luni bune în mai multe părți a Thailandei și o voi mai face în viitor cu siguranță. Thailanda devine din ce în ce mai turistică și pe bună dreptate, se bucură de plaje și munți minunați, infrastructură bună, mâncare și mai bună. Inevitabil unele insule și orașe devin supra aglomerate cu turiști în anumite perioade ale anului și o dată cu acest lucru, se pierde din experiența autentică și locală pe care personal încerc să o trăiesc în orice țară vizitată. Astfel, încerc să mă mut în zone mai puțin aglomerate sau în sezoane mai puțin favorabile (mai multe despre acest subiect am scris aici), că să-i pot observa pe localnici în ritmul lor natural, ca să mă pot bucura de o cascadă fără a aștepta la cozi infernale și cel mai important, ca să pot învăța tot ce-i mai frumos de la niște oameni care-și trăiesc viața cu totul diferit față de cum sunt eu obișnuită.

Mai jos am scris câteva din lucrurile pe care le-am învățat de la thailandezi în urma numeroaselor interacțiuni pe care le-am avut cu ei.

1. Să zâmbesc. Mereu mă întrebăm de ce în cultura noastră est-europeană se zâmbește atât de puțin. Zâmbim și noi, dar nu vezi des oameni pe stradă zâmbind unui necunoscut, șoferi de autobuze zâmbind pasagerilor sau vânzătoarele la magazin zâmbind când achiți la casă. Am tot auzit motive de genul – comunism, viață grea, frică, salarii mici, etc. Ajunsesem să cred și eu în aceste motive până a locui în Asia. Ar fi absurd să ne gândim că localnicii din Thailanda sau Indonesia (și acolo lumea zâmbește MULT) nu au o viața grea, nu au salarii mici sau nu au în spate o istorie dură. Au foarte multe motive de ce NU ar zâmbi, dar ei totuși o fac. Nu te costă nimic, dar schimbă multe. Vei întâlni și oameni care nu o vor face, dar ei sunt foarte puțini. A zâmbi e o deprindere pe care odată ce o înveți, rămâne.
2. Să am răbdare. Răbdarea am învățat-o și continui să o învăț the hard way. Multe lucruri nu vor funcționa așa cum te-ai obișnuit în Europa sau în altă țară din Occident, magazinul va fi închis miercuri la ora 11:00 chiar dacă scrie că se deschide la 09:00, mâncarea nu va veni la timp sau va veni altceva decât ai comandat tu, vei încerca să vorbești engleza și nu vei fi înțeles, te vor ruga să aștepți 10 minute și totuși vei aștepta 45:) Ne-am obișnuit să avem totul gata aici și acum și să trăim la niște standarde înalte. Nimic greșit, dar dacă decizi să călătorești într-o țară cu totul diferită de a ta, învață să ai răbdare și să îți modelezi stilul de viață după stilul pe care îl au localnicii țării în care te afli. Thailandezii sunt primordial un popor budist, având credințe înrădăcinate de sute de ani, iar una dintre aceste credințe este despre a trăi în prezent și de a te bucura de fix acest moment, fără a te gândi la ziua de ieri sau ce va fi mâine. S-a întâmplat deja, nu mai poți schimba nimic. Să am răbdare m-a îndreptat spre următoarea lecție.
3. Să nu mă grăbesc. Cred că Bangkok e singurul loc din Thailanda în care mai poți observa

   

   stând în trafic (niciodată însă nervoși) sau vorbind la pauza de prânz tot despre business și cum să obții cât mai multe-n viață pe plan material și financiar. În alte părți ale țării veți observa un mod de a trăi extrem de lent. Nimeni, nicăieri, nu se grăbește. De foarte multe ori frustrant pentru cineva care vine din Vest unde ora e oră și minutul e minut, dar cum am zis și mai sus, o dată ce ne aflăm într-un loc nou, învățăm să ne modelăm conform locului în care ne aflăm. De ce să fii nervos pe autobuzul care întârzie de 20 de min dacă poți alea 20 min să le petreci mâncând, citind, vorbind cu ai tăi? 😀 Recunosc că nu aș putea locui într-un mediu în care totul se întâmplă atât de încet mereu, dar mă bucur de o astfel de viață atunci când am ocazia. Și te sfătui să o faci și tu.

4. Să spun mulțumesc și să fiu recunoscătoare. Budismul are la bază multe filosofii, dar cea mai pronunțată este legea Karmei și puterea recunoștinței. Am învățat de la thailandezi să mă bucur pentru puținul pe care-l am și să spun mulțumesc pentru orice și oricui. Vei observa cât de puține au ei în materie de lucruri și totuși cât de recunoscători sunt pentru viața pe care o au. Ei îi mulțumesc lui Buddha și se roagă pentru a păstra ce au, nu pentru a avea mai multe. E o lecție pe care am însușit-o din primele săptămâni petrecute alături de localnici și port această lecție oriunde nu m-aș duce. Thailandezii nu vor vorbi și nu se vor comporta urât cu nimeni, te vor ajuta indiferent dacă vorbiți sau nu aceiași limbă doar pentru că ei cred cu certitudine că tot binele pe care-l fac în viața asta, li se va întoarce înzecit acum sau în viața următoare. Mi s-a întâmplat de mai multe ori să îmi uit telefonul sau geanta în diverse locuri și să mă întorc peste câteva ore sau chiar a doua zi ca să găsesc acel lucru fix unde l-am lăsat sau undeva în siguranță. Detaliile astea spun multe despre ei ca și popor. Nu trebuie să fii budist ca să crezi în karma, legea bumerangului sau pur și simplu în ideea de bine faci, bine găsești. Oriunde, oricând, indiferent de religie, culoare sau țară.

   

5. Să mă relaxez și să celebrez. Thailandezii adoră să se relaxeze și să sărbătorească, atât ceremoniile religioase, cât și petreceri inventate pe loc 🙂 Oficial există 24 de sărbători naționale în Thailanda, neoficial există sute. Cum spusesem anterior, localnicii se bucură de puținul pe care îl au și nu uită să celebreze simplul fapt că trăiesc pe acest pământ și că sunt în viață. Adevărul e că ei și muncesc foarte mult, am văzut aceleași femei care dimineața vindeau fructe într-o parte a insulei, la amiază făceau curățenie într-un restaurant, iar seara vindeau la tarabele piețelor de noapte. Nu știu exact câte ore dorm pe zi, dar destul de puține la un simplu calcul. Totuși o să le vezi cântând karaoke în fața casei într-o seară de vineri (există o pasiune pentru karaoke în Asia de Sud-Est neînțeleasă de mine încă 😀 ) sau bucurându-se de o bere împreună cu ceilalți colegi de breaslă.

   

6. Mâncarea e mai gustoasă atunci când o împarți cu alții. Și la noi se stă la mese mari de sărbători, dar la thailandezi se stă la mese mari oricând. Thailanda este și ea o țară colectivistă, cu un accent puternic pe familie și grupuri de prieteni. Mic dejun, prânz sau cină – o să-i vezi pe localnici în grupuri de cel puțin 4-5 persoane bucurându-se de mâncare și împărțind-o cu fiecare. Mâncarea se gătește în porții mari și se pune la mijloc de masă, așa încât fiecare să poată gusta din ea și de fapt nici nu e doar despre mâncare mereu, e despre prilejul de a mai povesti ce ai făcut aseară, ce ai mai auzit, văzut, ascultat, observat (bârfe inofensive le-aș numi eu). Așa cum am spus și în punctul 3 – nimeni, nicăieri nu se grăbește 🙂 Plus majoritatea caselor în Thailanda (în special pe insule) nu au o bucătărie proprie și chiar dacă au, este mult mai ieftin să mănânci în oraș, chiar și pentru localnici. Recunosc că nu am preluat acest obicei în totalitate, de multe ori îmi place să mănânc de una singură și să mă bucur de câteva momente eu cu mine, dar am început să invit tot mai des prietenii la mine fără a avea un motiv, doar pentru a mânca împreună și a ne bucura de compania unuia altuia 🙂

Orice loc, oraș, țară, persoană sau obiect te poate învăța ceva. Doar să fii atent la detalii, să îți pui întrebări și să fii deschis în a absorbi fiecare informație pe care ți-o oferă universul. Sau călătoriile. Ele îți oferă foarte multe, doar să ai curaj și dorință.

Lasă-ne un mesaj și hai să pornim împreună în cea mai tare călătoria asiatică de până acum!